Salut! Ma numesc Andreea, am 34 de ani si fac balet

N-am fost niciodata vreo gratioasa. Nici vreo mironosita. Timida, dar nu sfioasa. Desteapta, dar nu vreo isteata din cale-afara. In generala, cand inca nu aveam voie sa scriu cu pixul, veneam acasa plina de cerneala pe degete. In liceu, cand aveam voie sa scriu cu pixul, ma incaltam cu pantofii lui frate-miu si puneam la pariuri.

Nu stiu sa am vreun talent. In cor la scoala n-am fost niciodata aleasa. La lucrul manual iar nu m-am priceput niciodata. Imi tesea mama duminica seara tarziu, cand imi aduceam aminte ca am de facut nu stiu ce covoras sau buburuza.

Deci, cu alte cuvinte, sunt cam neindemanatica.

Imi ia timp sa ma prind de ceva. Mai ales daca e pe numarate. Lasa-ma in club cu muzica buna, si-ti dansez pana dimineata. Pune-ma sa dansez dupa o coregrafie…da-mi 6 luni si sunt sanse destul de mari sa-mi si iasa.

Ma inscrisem anul trecut la un curs de street dance…cand coregrafia a devenit complexa, am renuntat. Devenise prea stresant. Cand am vazut balet in lista de cursuri de dans nu ma simteam suficient de slaba.

Si pe bune acum, balet pentru adulti?

Oh, da! Balet pentru adulti! Sunt deja la al doilea sezon de cursuri, am inceput lunea de la 18:00, acum fac balet si joia in pauza de pranz. Si sa fie bine, ca sa nu fie rau, vinerea merg si la o ora de dans contemporan, unde pana la urma tot pozitiile din balet sunt baza. Nu ma astept sa ajung vreodata sa fiu stare sa dansez vreo coregrafie cap coada, fie balet sau dans modern.

Dar acum stiu sa apreciez efortul din spatele fiecarui dansator profesionit. Si cand sunt in contra-timp cu colegele, cum se intampla aproape de fiecare data, zambesc si continui.

Nici n-am devenit vreo gratioasa, dar spatele meu e cel mai recunoscator. Nu cred ca am stat vreodata atat de dreapta cum stau acum. Nu am avut niciodata picioare mai puternice ca acum. Imi incordez inclusiv firele de par cand trebuie sa fac un gand plié in pozitia a 5-a sau un relevé. Cu mainile nu prea ma inteleg, mi se pare ca n-am degetele suficient de lungi ca sa stau frumos in pozitii.

La fiecare ora, invat cumva sa am mai multa rabdare, sa fac miscarile lin si fara graba. Sa fiu prezenta cu totul, inclusiv cand uit sa respir ca sa mentin pozitia. Si nu are legatura deloc cu greutatea. Puteam foarte bine sa fi inceput cursurile cand aveam inclusiv +70 de kg. Nu are legatura nici cu varsta. Are legatura ca faptul ca daca iti doresti sa faci ceva,

just do it.

Mai ales daca e ceva ce-ti doreai de mult, poate chiar de mic(a) dar ceva te-a impiedicat. Macar incearca sa vezi daca-ti place. Fie ca e facultatea aia la care ti-ai dorit sa mergi, dar cumva ai facut alta, fie ca e un curs de pictura desi crezi despre tine ca n-ai talent, sau vreun curs online de progamare.

Si da, (poti) fac(e) balet la 34 de ani. Si sunt al naibii de manadra de asta.

Un an in 12 luni

Noiembrie

“Tell me somethin’ girl,

Are you happy in this modern world?

“…atunci pleaca!”

Si-am plecat. Cu inima-ndoita, cu sufletul paralizat.

Sunt certata. Incerc la randul meu sa cert. Ma uraste. Nu-l urasc. Vreau sa-i bine. Mi-as dori sa-mi spuna din cand in cand “stai linistita, sunt bine.”

Nopti nedormite intr-o casuta straina, dar un pic a mea, perne jilave, intr-un pat in care nu am stiut cum sa dorm singura.

Incep sa ma descopar prin tine. Tocmai prin tine. Cine-ar fi crezut. La naiba! Uitasem cum e, cred cumva ca nici n-am stiut vreodata. Mi te las. Amandoi schiopatand, incepem sa dansam. E devreme, e mult prea devreme. Dar shirazul e bun.

Decembrie

Un dute-vino in pasi de dans. Ne place si nu ne place. Vrem si nu vrem. Cand te chem, vii, cand ma chemi, vin. Am nevoie de tine, ai nevoie de mine.

Ma mut acasa. Miroase a mine.   

Ianuarie

Incep…ezitand…cu pasi mici.

Invat sa las totul sa treaca prin mine. Din cand in cand mai plang. Din cand in cand rad. Ma simt singura. Sunt cu tine.

Framantari. Ganduri. Intrebari. Incercam sa oprim muzica. Nu mai dansam o vreme. Dar noi nu avem mereu nevoie de muzica. Noi dansam oricum, uneori chiar si pe langa ton.

Februarie

Prima vacanta singura. Incepe sa-mi placa.  Fac jogging in El Retiro si pe Champs-Élysées. O admir pe Guernica la Reina Sofía, mananc pimientos de padron si beau vermú la fiecare masa. Mananc eclere pe strada. As manca magret de canard la orice masa. 

“Your visa is approved!”

Tot dansam, desi ma calci pe picioare pana ma doare. Oprim muzica o vreme.

Martie

Miroase a primavara. Scot la purtat paltonul rosu.

Il cunosc pe el. Apar primii fiori. Zambesc tamp, a indragosteala.  

Aprilie

Uit sa merg. Plutesc. Sunt fericit de indragostita. Nu mai sunt numai eu, suntem noi acum. Il ador. I-o spun. Ma adora. Mi-o spune. 

Mai

Alerg in Central Park. Imi cumpar un ruj de la Macy’s, discuri si cercei de pe strada in Harlem. Beau un Manhattan la Raibow Room. Ii vad pe Jeff Daniels, Brian Carston, Adam Driver pe Broadway. Imi fac selfie-uri pe 5th Avenue, sus pe Empire State Building si in fata Casei Albe.

Dansam timid online…la distanta.

Mi-e dor de el in fiecare zi. 

“Welcome home”. Acasa e unde imi gateste seara, unde ma saruta de noapte buna, e locul unde ne bem cafeaua in fiecare dimineata.

Si totul se duce dracului. Adevarul taie in carne vie. Adevarul zdrobeste. Zile la rand plang in hohote. Sparg un pahar. Cu furie. Pentru prima data pentru ca vreau. Traiesc adormita.

Esti acolo. Dansam asumat. Am nevoie de tine. Ma lasi sa profit. 

Iunie

Se intoarce. Are lucruri nespuse. Plang cu sughituri. Plange. Se caieste. Promite. Il cred.

Aflu muntele. Ma strangi in brate. Nu vreau sa dom singura.

Iubirea incepe sa doara. Incep sa (ma) mint.

E bine la tine in brate. Mereu a fost. Ce vrei de la mine? La naiba!

Iulie

Continui sa (ma) mint. Ca mi-e bine. Ca imi merita lacrimile. Ca pe el il vreau. Ca il vreau langa mine. Nu (ma) inteleg. Il am langa mine putin cate putin, niciodata de tot. Nu-l voi avea niciodata de tot. Zbor si cad. Cad si zbor.

Refugiul meu esti tu. Ma certi. Ma alint(i). Pana la urma ce vrei de la mine?

August

(Ma) decid. Doare. Plang…asumat si a limpezire.

Imi oblojesc(ti) ranile la tine-n brate. Pana la urma ce vrei de la mine? Nici nu ma lasi, nici nu ma iei.

Incep.

Septembrie

“Ce norocos esti!”

Si pana la urma, ce vrei de la mine? Nimic. Prima data intr-un an de zile, imi dau voie sa te las. Imi pare rau ca nu am stiut sa-ti fiu de ajuns. Si ti-o spun. Dar ce nu-ti spun e cat m-ai dezamagit. Dar asta (ma) face sa-mi fie mai usor sa nu te mai stiu atat de aproape.

Ma mai gandesc din cand in cand la tine.

Incep

…sa-mi fie bine cu mine.

Octombrie

In Amsterdam trebuia sa mergem impreuna. Trebuia sa facem multe impreuna. Trebuia sa fim fericiti, eu si el.

Prima data in 5 ani cand sunt singura de ziua mea. Si totusi…n-am fost singura. Si mi-a fost bine. Bine de tot.

El imi trimite un mail, scris in graba.  La tine totul e tacere. Tacerea doarea, dar (ma) face bine.

Mi-e dor de el, ma gandesc la tine. Mi-e dor de tine, ma gandesc la el.

Imi pictez primul tablou, “dansatoare in lumina.”

Noiembrie                          

N-am net acasa de doua luni.

Luni seara balet. Joi in pauza de pranz balet. Joi seara yoga. Vineri in pauza de pranz dans contemporan.

De Craiun zbor la soare.

Mi-am luat de la Paris pensule si tempera.

Traiesc. In sfarsit. Cu ochii deschisi.

Pentru prima data intr-un an de zile.

Pe ritmul meu. Impefect si in afara tonului deseori.