Imigrantule, Germania te vrea integrat

Am ajuns aici cu un bagaj minim de cunoștinte de limbă germană. Cât să știu cum mă cheamă, de unde vin și unde locuiesc. Evident că primul pas a fost să continui să învăț limba. De Institutul Goethe nu mă puteam atinge. Așa am ajuns la VHS – Volkshochschule, un fel de școală pentru oameni mari. Pe lângă cursurile de limbă (engleză, franceză, chineză, spaniolă și germană pentru străini), au și cursuri de reprofilare profesională.

Sistemul e foarte simplu. Te duci acolo, cu minim jumătate de oră față de intervalul orar afișat (pentru că este o școala foarte populară și nu pot vedea decât vreo 50 de persoane de zi), ești trecut pe o listă și primești un bon de ordine. Profesorul care face lista te întreabă ce dorești de la ei. Dacă răspunsul tău e că vrei să înveți germană și dorești să o faci mai ieftin, o să-ți dea o hârtie de completat pe care s-o trimiți la Biroul de Emigrări prin care soliciți să faci cursul de integrare.

Ce înseamnă curs de integrare? E un curs cu nimic diferit față de cel normal de limbă, dar pentru care vei ajunge să plătești cu 60% mai puțin, adica 120 de euro. Restul e acoperit de Biroul de Emigrări. Reducerea este valabilă până ajungi la nivelul B1, câte 100 de ore pentru fiecare nivel intermediar. Eu am început de la A1.2. Am intrat deja în modulul A2.1. La finalul cursului, va exista un examen de limbă pe care ești cam nevoit să-l treci. După fiecare modul dus la bun sfârșit, vei primi și un atestat de la VHS. Nu știu cât de recunoscut e, dar rău clar nu poate face.

În funcție de preferințe, poți merge la cursuri dimineața sau seara, de 4 ori pe săptămână, de 3 ori sau chiar de 5 ori pe săptămână, câte 3 ore pe zi. După nivelul B1, poți continua să faci cursuri, dar le vei plăti integral.

De la Biroul de Emigrări – BAMF primești prin poștă o hârtie prin care îți aprobă cererea, cu care te duci din nou la VHS să dai testul de plasare și să-ți spună când ai putea să începi cursurile.

Primul modul de curs

Mie întotdeauna mi-a plăcut la școală. Eram foarte conștiincioasă, îmi făceam temele, învățam. N-am excelat niciodată, dar măcar încercam și mă chinuiam. La școală ca om mare e deja diferit. Unele lucruri le înțelegi mai repede, pe altele mai greu. Ai tendința să uiți mai repede, dar pe de altă parte, eu cel puțin, sunt mai determinată. Toți la curs avem o oarecare determinare să învățăm germană. De asta venim la curs. Suntem de peste tot: Italia, Bosnia, Croația, Bulgaria, India, România, Moldova sau Siria. Cel mai tânăr e Antonio, student la Arhiectură aici în Frankfurt. Doamna Dima e din București, iar ultimii 7 ani a fost casieră în Italia. Acum încearcă să-și găsească un loc aici. Ion e din Moldova. Vorbește binișor chiar dacă face greșeli. Tsvetomir, un bulgar viitor tătic vorbește cu lejeritate în germană. E nevoit s-o vorbească cu șeful lui care nu știe decât germană și spaniolă. Cu Josipa din Bosnia sunt mereu într-o competiție prietenească, care din noi are mai puține greșeli la vreun test. Mirko are peste 50 de ani. Fața lui transmite că îi e greu. Se plânge că nu prea are timp să învețe acasă, dar nu se lasă. Încearcă, ce chinuie….și până la urmă o să-i iasă. Marion e mândră de proveniența ei, dar orice ar face nu reușește să scape de accentul american. Iar Sheetal stă lângă mine la fiecare curs, ne ajutăm, ne mai consultăm, facem echipă la exercițiile de grup. A învățat noțiunile de bază de pe Babbel.com. Tamim venit din Siria se simte foarte singur. Știe că aici îi va fi mai bine, dar îi lipsește familia de acasă.

Cele două profe vor fi cu noi până la final. Încă 4 module de câte 100 de oră. Mira, bulgăroică de naționalitate, mai soft și cu un accent mai ușor de înțeles și Annette, o nemțoaică adevărată, profesoară și de franceză și spaniolă, care ne ceartă de fiecare dată că nu ne facem temele. Bineînțeles că încă de la prima oră ne-au vorbit în germană. Pe ici pe colo mai dădeau câte-o explicație în engleză. Și nouă la început ne era ușor să vorbim între noi în engleză, dar după o lună jumate am ajuns să ne încurajăm să o dăm pe germană, cu greșeli cu tot. Pe deasupra mai sunt dintre noi care nu știu engleză, așa că de voie de nevoie, vorbim în germană. Atât cât ne pricepem.

Primul modul s-a încheiat cu un picnic pe malul râului unde am mai povestit una alta, în engleză, în germană. Cum știa fiecare și cu profa corectându-ne acolo unde era cazul. În modulul actual n-am rămas în aceeași formulă. Robert, americanul din Baltimore a promis că atunci când o să i se mărească salariul o să-l continue, iar Sotiris cipriotul profesor de chimie și cu nevastă bancheră revine la cursuri în septembrie. Dar avem alți colegi, Jessica din Nicaragua, Victor din Spania, Mitko din Macedonia sau Smaranda, bucovineancă de-a noastră. O sa fim la școală până la jumătatea lui iulie.

După vacanța de vară, înapoi la studiu din 8 septembrie.

 

Zilele culturii române în Frankfurt

Printr-o minune (că prea bine promovat nu e) am aflat despre isprava ICR Berlin în Frankfurt. În week-end-ul 26-28 iunie vor fi organizate câteva evenimente dedicate culturii române, cam cât să ne facă dor de țară.

Vineri, 26 iunie, la ora 18:00 are loc deschiderea evenimentului și vernisajul expoziției „Și Ieri a fost Azi” – dedicată picturii contemporane românești. Adresa: Ausstellungshalle 1A, Schulstraße 1A, 60594, Frankfurt.

Sâmbătă, 27 iunie are loc vernisajul expoziției „Untamed Skin”, creații vestimentare inspirate din ia românească. Adresa: Braubach Five, Braubachstraße, 60311, Frankfurt, iar de la ora 20:00 traducătorul Roland Erb va citi din Jurnalul lui Mihail SebastianAdresa: Hessisches Literaturforum, Waldschmidtstraße 4, 60316 Frankfurt.

Ziua de duminică, 28 iunie e dedicată filmului și dansului. De la ora 15:30 la Mal Seh’n Kino  va fi proiectat mult premiatul documentar Toto și surorile lui. Documentarul spune povestea lui Totonel, un puști de 10 ani care locuiește în Ferentari alături de cele două surori mai mari. De la ora 20:00 la Gallus Theater va fi pusă în scenă piesa de dans contemporan Zic Zac iar la final, în foaier party time cu DJ Live Sets.

Pe lista de evenimente mai e inclus și un film românesc despre care ICR nu specifică nimic.

Detalii și agenda pe larg: http://www.icr.ro/berlin/zilele-culturii-romane-la-frankfurt/zilele-culturii-romane-la-frankfurt-1.html

N-aș zice că mă încântă foarte tare agenda evenimentului. Cu puțin mai mult efort sunt sigură că se puteau face mai multe și mai interesante cât să atragă un public cât mai numeros. De promovarea inexistentă nici nu mai vorbesc. Dar…fiind primul eveniment organizat în Hesse, le pot oferi circumstanțe atenuante.

Noaptea Muzeelor….până la ora 02:00

E clar că nemții nu sunt fanii nopților pierdute. Am aflat asta chiar de Revelion când majoritatea cârciumilor afișau un program fix de petrecere, care de cele mai multe ori se încheia la 02:00. Dar sunt super extaziați de Noaptea Muzeelor. Chiar dacă sâmbătă, 25 aprilie…totul se petrece într-un interval bine definit 19:00 – 02:00, cu mici excepții când unele muzee și galerii se închid la 00:00. Și eu îmi aduc aminte când în primul an de Noaptea Muzeelor în București am fost la Antipa la ora 04:00 și m-am întors acasă cu metroul.

Ce e interesant la Nacht der Museen?

  • Taxa de 14 euro de persoană. Ai acces la toate muzeele și galeriile incluse în program și transport gratuit între ele pe uscat și pe apă.
  • Sunt mobilizate 4 linii care leagă toate zonele de interes din Frankfurt, zona aeroportului dar și din Offenbach și un shuttle boat.*Frankfurt în sine e foarte mic, pentru că cei mai mulți preferă să locuiască în orașele satelit cum e și Offenbach, foarte bine conectate de tren. În Offenbach locuiește cea mai mare comunitate de români din Frankfurt.
  • Acces la Zoo când noaptea unde se pregătește o instalație specială de lumini.
  • Muzeul Eintracht Frankfurt. Cică stadionul are 90 de ani și sărbătorește cu un wurst și un pahar de sampanie.
  • Că tot se află pe agenda internațională, la Centrul Educațional Anne Frank se va discuta despre genocidul armenilor.
  • Goethe va fi bucuros de oaspeți la el acasă.
  • Acces în Japan Tower, din zona de business a centrului. Unul din sediile ECB.
  • La Muzeul Comunicațiilor Darth Vader va fi gazda surpriză.
  • Fiecare locație are și ceva special pregătit. Unii oferă bufet cu specialități armene, alții pahare de șampanie, dulciuri și cocteiluri în grădină. Asta spre deosebire de buluceala, țipetele și nervii de la Noaptea Muzeelor din București.
  • Nenumărate reprezentații de teatru, muzică și lectură în aer liber.

Pe listă sunt incluse cele mai importante muzee: Städel Museum, Muzeul de Istorie, de Istorie Naturala, al Evreilor, al Comunicațiilor, de Arheologie, de Arhitectura, de Fotografie, al Crimelor sau al Experimentelor. Numai vreme bună să fie că se anunță un week-end ploios.

Later edit: una din profele de cursul de integrare de abia așteaptă sâmbăta. Păcat că i-am stricat bucuria când i-am zis că sunt șanse de 90% de ploaie.

Credit photo: https://www.facebook.com/nachtdermuseen.frankfurt

Prețuri de Germania

Conform Eurostat, în 2014 salariul mediu net în Germania era de 2054 Euro. E un calcul mediu pentru ca aici negocierile salariale se duc la nivel de salariu brut. Ajungi să plătești taxe mai mari sau mai mici în funcție de clasa de taxare în care te afli, în funcție de statutul marital. Ești necăsătorit, plătești taxe mai mari. Cele mai mari. Ești căsătorit și tu ai salariul cel mai mare, altă clasă de taxare și tot așa, toate variantele. În Germania nu este acceptată căsătoria între persoane de același sex, dar cu toate astea recunosc parteneriatul civil ce aduce taxe mai mici pentru cei doi. Tocmai de asta, acum se dorește introducerea parteneriatului civil și pentru cuplurile heterosexuale, pentru a scapă de taxele atât de mari.

Cu toate taxele și costurile mari pentru anumite servicii, prețurile pentru coșul zilnic sunt similare celor din România. Am luat în calcul prețurile medii pentru alimenetele de bază. Evident că variantele bio sunt sensibil mai scumpe, evident că există branduri consacrate care îți cer să scoți mai mulți bani din buzunar. Lista de cumpărături arată cam așa:

  • 10 ouă – 0.99 euro
  • Unt – 0.99 euro
  • Lapte 1.5% grăsime – 0.55 euro (+4 cenți pentru 3.5% grăsime)
  • Pâine neagră – 1.69 euro (nouă ne cam ajunge 4-5 zile)
  • 1 pui de 1kg – 4.49 euro
  • 1kg carne de porc feliata, pentru grătar – 6.98 euro
  • 1l ulei – 1.29 euro
  • 1 kg de pulpe de pui – 2.54 euro
  • 800g somon congelat – 3.89 euro
  • legătură de legume pentru supă (morcov, pătrunjel, țelină, praz) – 1.49 euro
  • 1kg morcovi – 1.49 euro
  • 1kg de vinete – 2.99 euro
  • 1kg zucchini – 2.99 euro
  • 1 caserolă de ciuperci – 1.79 euro
  • 1 broccoli – 1.26 euro
  • 1kg ceapă – 1.49 euro
  • 1kg roșii – 1.59 euro
  • Salată verde – 0.79 euro
  • 1 lămâie – 0.39 euro
  • 1kg banane – 1.69 euro
  • 1 kivi – 0.39 euro
  • 1kg mere – 1.49 euro
  • Sos paste Barilla – 1.99 euro
  • Paste – de la 0.49 euro (în funcție de marcă)
  • Mozzarella – 0.55 euro (cam pentru doua porții)
  • Roșii întregi în sos – 1.25 euro
  • 2l Pepsi – 1.29 euro (+0.25 euro sticla)
  • Fusecuri asortate – 0.99 euro
  • Cutie cereale – 0.95 euro
  • 1kg înghețată – 1.99 euro
  • Eșență de rom – 0.49 euro
  • Zahăr vanilat – 0.25 euro
  • 1kg făină – 0.32 euro
  • Pizza Ristorante congelată – 1.99 euro
  • Baghetă cu unt și ierburi aromate congelată – 0.59 euro
  • 1 cutie de ceai – 1.79 euro
  • Vin Italienesc (alb, roșu, rose) – 2.59 euro

Photo credits https://www.facebook.com/Rewe

Jobmesse în Frankfurt

…sau cum am lăsat un CV și am reușit să plec cu o carte de vizită.

Când ne-am hotărât să-l urmez pe V. în Frankfurt, am plecat destul de încrezătoare că n-ar dura așa mult până să-mi găsesc un job într-un oraș atât de cosmopolit și internațional cum e Frankfurtul. Și au trecut aproape 3 luni….între timp mi-am mai temperat așteptările și chiar obiectivele. Lucrurile se mișcă, dar nu atât de rapid pe cât mi-aș dori. Nu vreau să mă lansez în estimări de timp, așa că iau fiecare oportunitate așa cum mi se arată și să încerc să răspund cât mai convingător cu un CV sau scrisoare de intenție.

Îmi puneam ceva speranțe în Târgul de Joburi mai ales că pe lista de expozanți erau tot felul de companii foarte mari: Fraport, Lufthansa, Adecco, DB sau VW. Și cu toate astea la fiecare stand la care am fost, m-am lovit de părerile de rău că-și doresc angajați care să aibă un nivel avansat de limbă germană. Așa că nu am reuși decât să las un CV la o companie de logistică care lucrează cu România și am plecat cu o carte de vizită de la Adecco.

Exemplu de atitudine de neamț: la standul Fraport sunt întâmpinată frumos de un domn la costum, se prezintă, eu o dau imediat pe engleză și văd cum își schimbă total atitudinea și-mi răspunde sec că trebuie și germană pentru un job la ei. Și nici măcar nu știa că sunt din România.

Diferențe față de târgurile de joburi din România:

  • puține standuri, însă nu era foarte aglomerat, companiile au fost alese foarte bine (companii mari, oportunități multe de angajare sau de intership-uri)
  • fiecare stand încerca să iasă cu ceva în evidentă și plecai cu mici atenții: sacoșe de pânză, bomboane, brelocuri, mascote
  • nu doar tinerii căutau job, am văzut o mulțime de domni la costum care se învârteau printre companii și nu păreau să fie organizatori
  • se pune foarte mult accent pe interacțiunea cu recrutorul, nu doar să lași CV-ul în mers
  • foarte multe workshop-uri organizate în cele două zile
  • oportunități de a-ți face poze profi pentru a le atașa profilului
  • Live Matching, sesiuni de interviu on the spot pentru a vedea dacă te-ai potrivi la o anumită companie

Din ziare citire, au fost 5000 de vizitatori în cele 2 zile de târg, fără să dea senzația de super aglomerare sau de lucruri făcute în viteză. Calitate mai presus de cantitate. Cu o rată a șomajului de 4.7% în ianuarie 2015.

 

 

Photo credis: https://www.facebook.com/jobmessedeutschland

2 luni, 2 săptămâni și 2 zile în Germania

Chiar și Moromete avea o relație specială cu timpul. Eu de ce n-aș avea? Uitându-mă acum pe calendar, îmi dau seama că primele luni din noua viață au trecut pe lângă mine ca un tren ICE. Totul e nou – țara, oamenii, supermarketurile, lipsa și dorul rutinei din țară…dar și entuziasmul descoperirii. Aflu lucruri noi despre mine și despre ei în fiecare zi. Ce-am aflat despre ei până acum:

  • Ordinea, disciplina, punctualitatea la nemți….au rămas proverbiale. Și pentru ca nu vreau sa vorbesc în termeni abstracți, am și exemple. Se făcea că ne sună cei de la O2 să ne spună că va veni cineva să verifice liniile telefonice “mâine” între 12:00 și 16:00. Așadar, no going out. Se face 2, se face 3, se face 3:30, 3:45, 4. Tot timpul asta n-am părăsit perimetrul ușii de la intrare. Când să-mi văd de treabă că nu mai vine nimeni, sună omu’ de la telefoane. Era 16:15. Întâmplarea, întâmplărilor vine de la…Poștă. Nemții au o pasiune pentru poștă. Totul la ei se trimite prin poștă, de la acte trimise de diverse instituții, carduri de sănătate, sau contracte. În povestea de față se făcea că printr-o conjunctură fericită, zic eu acum, aflu că nu primesc nimic prin poștă. Mă duc la oficiul poștal de lângă noi, unde oamenii mă înțeleg, dar n-au cum să mă ajute. M-ar fi sfătuit să mă duc să vorbesc cu poștașii direct, dar nu prea știu engleză. Imi dau totuși un număr de hotline unde primesc un sfat genial. Cum de nu mă gândisem și eu până atunci…să-i contactez pe toți cei care mi-au trimis scrisori, să vorbească la poștă, poșta să le returneze scrisorile mele și apoi sa le retrimită. Noroc că am pândit poștașul într-o dimineață, care Doamne-Ajută vorbea engleză și măcar am primit una din hârtiile importante. Pentru restul…trebuie să mai fac cercetări.
  • Biciclistul e regele șoselelor. Toată lumea e pe bicicletă. Tineri, bătrâni, mame cu copii, cu scăunele sau acariciuri atașate în care odrasla doarme. Ai bicicletă, ai respect în trafic. Ai pista ta, fie separat pe o zonă de trotuar, fie pista e direct pe șosea. La semafor vei avea mereu prioritate și n-o să cam vezi claxoane de la șoferi că n-ai plecat în secunda -1 de când s-a făcut verde.
  • Nemților le plac mașinile.…mașini puternice, producție internă. Sunt pline șoselele de BMW-uri și Mercedes-uri. Ultimele generații, scumpe, bine întreținute. Și pentru că le plac mașinile, le și place să fie civilizați în trafic. Sunt răbdători, calmi și nu claxonează decât când e nevoie. De asta sunt și atat de multe femei în trafic. Tinere, în vârstă, aranjate sau nu, la volanul unui SUV sau al unui Mini.
  • Nemților le place odihna. Și uite așa duminica supermakaturile și mall-urile sunt închise. Mai rămân dechise benzinăriile și câteva restaurante prin centru. Și iată cum sâmbăta toată lumea e pe Straße, la mall, la Ikea sau la supermarket.
  • Toată lumea aleargă. Pe frig, pe ploaie, în pauza de prânz, dimineața sau spre seară, expați sau nemți get beget, în grupuri, sau singuri, tineri sau cărunți. Și pe toți ai să-i găsești pe râu.
  • Nu pleci niciodată de acasă fără umbrelă. Umbrela e cel mai chic accesoriu în Frankurt. Ai să ajungi să vezi soarele mai mult ca-n Londra și ploile sunt mai calde, dar ia umbrela cu tine.
  • Bio, și nu numai. La supermaket găsești de toate pentru toate buzunarele.Și nici pe ei nu i-a ocolit mania produselor bio. Dacă în supermarketuri sunt doar câteva rafturi bine semnalizate, exista și magazine dedicate în întregime produselor bio. Și nu au doar siropuri și dulciuri. Au de toate: cârnați bio, pizza congelată bio, pui bio sau biscuiți bio.
  • Benzină ieftină, autobuz scump. Benzina și motorina la pompă sunt în jur de 1 Euro și ceva. În schimb, un abonament pentru transportul în comun depășeste 80 de euro pe lună. Dar…e valabil pe orice mijloc de transport în oraș – metrou, tren, tramvai, autobuz, dacă ieși din oraș cu trenul plătești doar diferența de cost, iar după 7 seara mai poți lua pe abonamentul tău încă un adult și oricât de mulți copii și te poți aștepta ca nu de puține ori să fie respectat orarul afișat în stații. Se aude și la Metrorex?
  • Cea mai bună mâncare, e aia pe care ți-o faci acasă…sau o mănânci în restaurantele etnice – italienești, spaniole, indiene sau thailandeze. Asta dacă cumva chiar îți place varza murată caldă, alături de un cârnat uleios gătit într-o rulotă.
  • Reciclează. Ieșeam într-o zi din bloc și unul dintre sutele de vecini pe care nu-o să ajungem să-i cunoaștem vreodată, ținea cu grijă un pahar spart și mergea tacticos până la pubelele de recilat sticlă. Cutiile și cartoanele, inclusiv cele de ouă se aruncă separat în pubelele destinate exclusiv lor. Și nu mai spun de PET-uri și sticlele de la supermarket. Cumperi o sticlă de suc? Ai să vezi pe etichetă prețul + 0,25 cenți (sau cât e cazul) sticla. Bani pe care îi recuperezi dacă aduci sticlele înapoi la magazin și le reciclezi în aparatele speciale. La final primești un bon. Poți cere banii, sau îl folosești la casă.
  • Sfântul Zeil. E un fel de Champs Elysee. Magazine scumpe, magazine ieftine, McDonalds, KFC, Burger King, cârnați, muzicanți pe care îi bănuiesc a fi români, mascotele cu Mickey și Minnie cam mizerabile, vânzători de baloane sau cei care încearcă să prostească turiștii cu o foarfecă și o bucată de hârtie, standuri cu Biblii protestante. Toată lumea e acolo, inclusiv o mulțime de români care se amestecă cu polonezii, rușii, arabii sau sutele de turiști asiatici.
  • Medicul care îți intinde mâna. La propriu. Înainte să te invite să iei loc în cabinet te salută întinzând mâna. La fel și în alte instituții. Funcționarii care au un birou și nu doar un ghișeu, te primesc la ei la birou, dând mâna cu tine, politicos.
  • Știi ce înseamnă genau, știi germană. Nici chiar așa, dar oamenii aștia au o obsesie cu acest cuvând care nu înseamnă nimic altceva decât “exact”, în toate formele lui. E 12 fix? Folosești genau. Îi spui cuiva, da exact ai drepate. Folosești genau.

Acum câteva săptămâni citeam titluri că Angela Merkel a recunoscut la întâlnirea cu Iohannis că în Germania vin și mulți români bine pregătiți. Vin. Și sunt mulții din ei care deja s-au integrat foarte bine aici. Dar nu sunt vizibili. Pentru că mai tare se aude orchestra de pe Zeil sau nenea care cântă pe un pod la acordeon sau cei din supermaket care strigă printre rafturi unul la altul ce să cumpere.

Cover photo credits: http://commons.wikimedia.org/

Lb. Germana 0 – 0 Eu

De aici am pornit, de la 0-0. Și fiecare din noi ne jucăm șansele la fiecare întâlnire. Mai e ceva până să ajungem la un rezultat echitabil. Deocamdată, Germana îmi servește numai ași, din când în când îmi mai câștig și eu câte un serviciu.

De unde apuci o limbă străină, când deja ai cam terminat cu școlile?

De la research! Afli, te documentezi, întrebi și la final alegi.

Indiferent de limbă, prima variantă o reprezintă centrele care cu asta se ocupă, să te învețe limbi străine. Pentru germană, din toate căutările făcute, prețurile au părut similare. Însă, probabil aș fi mers pe Centrul de limbi străine Ariel. De ce? Pentru că am avut o experiență foarte bună cu ei la modulul de limbă italiană, începători. Și în plus de asta, cursurile se țin în cadrul Facultății de Limbi Străine. Aș vrea să cred ca toți profii sunt la fel de mișto ca profa pe care am avut-o la italiană.

Institutele. Avem British Council, Institut Français, Institutul Italian și ajungem și la Goethe. Prețurile mi s-au părut foarte mari. Later edit: prețurile sunt la fel de mari și în Germania, în altă monedă, ce-i drept.

Asta pentru că limba e atât de grea? Dintre toate enumerate mai sus, institutul care are prețurile cele mai pământești e cel italian. Și British Council și cel Francez sunt destul de scumpe. Și aici am avut șansa să încerc Institutul Francez. Profi foarte buni, unul chiar nativ francez din Maroc, lecții interactive și fun. Aici vine o bila gri. La școală, am învățat altfel, temeinic, cu fișe cu regulile de gramatică, cu terminații tot repetate. La un institut cursurile sunt mult mai light. Gramatica nu se explică, ci te lasă pe tine să-ți dai seama cum se formează un timp compus și se pune accent pe foarte multă conversație la oră. Un curs de genul pare mai potrivit când ai trecut măcar de nivelul A1.

O variantă ok ca pret mi s-a părut și Casa Schiller, însă nu mă avantaja programul. O grupă începea cursul imediat ce se completa, fără să știi exact când.

Așa că am ales….meditațiile. În plus, față de același manual după care aș fi făcut probabil și la Goethe am înțeles niște reguli de gramatică, mi-am făcut nesperatele fișe de cum se acordă articolul la Acuzativ și Dativ, care încă nu mi-au devenit cei mai intimi prieteni, dar am și rezolvat exerciții în care am avut să desenez o masă ca să arăt că știu ce înseamnă Tisch:)

Indiferent de metoda aleasă, să începi să înveți o limbă străină când ai cam terminat cu școlile, devine o aventură. Începi entuziast, te bucuri când recunoști în filme cuvinte, pui întrebări ești mai curios, dar te mai apucă și panica când compari cu celelate limbi pe care le cunoști deja și-ti dai seama că merge destul de greu. Important e să nu renunți, să alegi cea mai bună metodă și să-i dai bătaie. Când am fost a doua oară în Frankfurt în toamnă, am putut în aeroport că vorbesc „ein bisschen” limba germană sau să-i spun taximetristiului adresa cu tot cu Straße.

Am plecat în bagaj cu Germana nivel A1 cât să mă înscriu aici la cursuri de integrare la nivelul următor și cât să am conversații minimale la supermarket, la diferite instituții sau pe stradă.