Silvester și imigranții

Printr-un nu știu ce joc de gramatică, Revelionul la nemți se numește Silverster…și nu, nu e vorba Stallone.

Ce înseamnă de fapt Silvester? Am petrecut două aici…total opuse.

Primul, pentru că ne-a luat pe nepregătite, am fost și noi ca toți ceilalți pe stradă. Pe râu mai exact, pentru că acolo citisem că se adună lumea, cântă, dansează, se pupă și se uită la artificii.

Era decembrie 2014. Exodul imigranților nu începuse. Germania se pregătea cu frenezie de Revelion. Cum pe 31 e încă deschis la magazine, până la ora 14:00, aglomerare de oameni, coșuri pline cu băuturi, artificii și pe ici pe colo și ceva de-ale gurii. Printre petarde și bubuituri ajungem pe râu, cu sticla de spumant și 2 pahare în buzunar și așteptam să înceapă distracția. Ce au omis toți să spună e că ajungi să asiști la cea mai mare desfășurare de forțe în materie de artificii…și nu, nu e deloc nici amuzant, nici distractiv, nici mișto. E doar periculos. Pentru că, timp de câteva zile înainte de 31 decembrie, poți cumpăra din supermarket-uri arsenale întregi de rachete, petarde, artificii…unele mai periculoase ca altele. Am văzut copii care făcuseră pe ei de frică, părinți care-și pocneau peste ceafă odraslele ca să le stingă focul din glugă, salvări care făceau slalom prin mulțime. Lume beată pe stradă, răcnind ceva pe limba lor (probabil spuneau la mulți ani)…prietenoși ce-i drept. Nici n-am stat până când și-au epuizat toți stocul de rachete…de focul de artificii oficial de la primărie nici n-a fost vorba…pe lângă faptul că era ceață, s-a mai adunat și fumul de la petarde, încât vedeai doar ce-au pregătit cei de lângă tine. Sub pod nu puteai sta că-ți picau în cap, pe pod nu, că-ți dădeau în cap…nu mai bine mergem noi acasă și ne aprinde steluțele aduse din România?

Prin decembrie 2015 a venit nelipsita întrebare: ce facem de Revelion? Și din vorbă-n vorbă, din plan în plan am ajuns să-l facem în 4, cu salată de boef, oua umplute și programul trist de la televiziunile din România. După cum arătau autobuzele la ora 19:00 și după mirosul de mâncare gătită din sacoșe, rucsacurile pline de sticle de alcool, aș zice că mulți au ales să-l facă la cineva acasă. Și noi ca tot omul am schimbat autobuzul în buricul târgului. Un drum până la bancomat ne-a determinat să spunem, hai naiba mai repede de aici. Și din nou…buricul târgului, Champs Elysee-ul Frankfurtului, de unde toți asiaticii își cumpără Dior și Hugo Boss. Grupuri mai mari sau mai mici, foarte gălăgioși și agresivi în gesturi și limbajul non-verbal că nu prea aveai cum să-ți dai seama ce răcnesc, prea puțini europeni printre ei, pe jos mirosea strident a alcool…aruncau cu petarde unii într-alții și evident că mai nimereau și victime colaterale. Și era de abia ora 7:00.

Nici nu vreau să mă gândesc ce a fost în zona gării unde și într-o zi normală nu e indicat să mergi prea mult pe jos…mai ales singur/ă.

Acum trageți voi concluziile!

PS. Noi am petrecut frumos, cu țuică și artificii pentru copii de 12 ani! 🙂

stallone

Author: Andreea

Viata a facut ca dupa 29 de ani petrecuti in Romania, sa-mi iau lumea-n cap si vin cu avionul dupa el, in Frankfurt. Ne bucuram in fiecare zi de tot ce are mai bun Germania de oferit. Dupa 7 ani, am dat PR-ul la o parte si cum sunt functionar european in zona administrativa si de suport.

1 thought on “Silvester și imigranții”

  1. Bună, Andreea!
    Am dat peste blogul tău căutând ”viața în Germania” pe net.
    Îmi place ceea ce scrii, mai ales că prezinți deopotrivă părțile care
    ți se par bune dar și cele negative, din perspectiva de român, bineînțeles.
    E de apreciat și foarte subtilul tău umor, ăsta fiind și motivul pentru care
    vreau să vin cu ceva la schimb și să-ți ofer și eu ceva de citit din scrierile mele
    pe blog.
    Îți doresc numai bine și sper să te amuze ceea ce-ți trimit, ținând cont că e posibil
    să fi fost afectată, între timp, de umorul nemțesc!

    George Balaur, Mangalia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *