Month: April 2015

Noaptea Muzeelor….până la ora 02:00

E clar că nemții nu sunt fanii nopților pierdute. Am aflat asta chiar de Revelion când majoritatea cârciumilor afișau un program fix de petrecere, care de cele mai multe ori se încheia la 02:00. Dar sunt super extaziați de Noaptea Muzeelor. Chiar dacă sâmbătă, 25 aprilie…totul se petrece într-un interval bine definit 19:00 – 02:00, cu mici excepții când unele muzee și galerii se închid la 00:00. Și eu îmi aduc aminte când în primul an de Noaptea Muzeelor în București am fost la Antipa la ora 04:00 și m-am întors acasă cu metroul.

Ce e interesant la Nacht der Museen?

  • Taxa de 14 euro de persoană. Ai acces la toate muzeele și galeriile incluse în program și transport gratuit între ele pe uscat și pe apă.
  • Sunt mobilizate 4 linii care leagă toate zonele de interes din Frankfurt, zona aeroportului dar și din Offenbach și un shuttle boat.*Frankfurt în sine e foarte mic, pentru că cei mai mulți preferă să locuiască în orașele satelit cum e și Offenbach, foarte bine conectate de tren. În Offenbach locuiește cea mai mare comunitate de români din Frankfurt.
  • Acces la Zoo când noaptea unde se pregătește o instalație specială de lumini.
  • Muzeul Eintracht Frankfurt. Cică stadionul are 90 de ani și sărbătorește cu un wurst și un pahar de sampanie.
  • Că tot se află pe agenda internațională, la Centrul Educațional Anne Frank se va discuta despre genocidul armenilor.
  • Goethe va fi bucuros de oaspeți la el acasă.
  • Acces în Japan Tower, din zona de business a centrului. Unul din sediile ECB.
  • La Muzeul Comunicațiilor Darth Vader va fi gazda surpriză.
  • Fiecare locație are și ceva special pregătit. Unii oferă bufet cu specialități armene, alții pahare de șampanie, dulciuri și cocteiluri în grădină. Asta spre deosebire de buluceala, țipetele și nervii de la Noaptea Muzeelor din București.
  • Nenumărate reprezentații de teatru, muzică și lectură în aer liber.

Pe listă sunt incluse cele mai importante muzee: Städel Museum, Muzeul de Istorie, de Istorie Naturala, al Evreilor, al Comunicațiilor, de Arheologie, de Arhitectura, de Fotografie, al Crimelor sau al Experimentelor. Numai vreme bună să fie că se anunță un week-end ploios.

Later edit: una din profele de cursul de integrare de abia așteaptă sâmbăta. Păcat că i-am stricat bucuria când i-am zis că sunt șanse de 90% de ploaie.

Credit photo: https://www.facebook.com/nachtdermuseen.frankfurt

Prețuri de Germania

Conform Eurostat, în 2014 salariul mediu net în Germania era de 2054 Euro. E un calcul mediu pentru ca aici negocierile salariale se duc la nivel de salariu brut. Ajungi să plătești taxe mai mari sau mai mici în funcție de clasa de taxare în care te afli, în funcție de statutul marital. Ești necăsătorit, plătești taxe mai mari. Cele mai mari. Ești căsătorit și tu ai salariul cel mai mare, altă clasă de taxare și tot așa, toate variantele. În Germania nu este acceptată căsătoria între persoane de același sex, dar cu toate astea recunosc parteneriatul civil ce aduce taxe mai mici pentru cei doi. Tocmai de asta, acum se dorește introducerea parteneriatului civil și pentru cuplurile heterosexuale, pentru a scapă de taxele atât de mari.

Cu toate taxele și costurile mari pentru anumite servicii, prețurile pentru coșul zilnic sunt similare celor din România. Am luat în calcul prețurile medii pentru alimenetele de bază. Evident că variantele bio sunt sensibil mai scumpe, evident că există branduri consacrate care îți cer să scoți mai mulți bani din buzunar. Lista de cumpărături arată cam așa:

  • 10 ouă – 0.99 euro
  • Unt – 0.99 euro
  • Lapte 1.5% grăsime – 0.55 euro (+4 cenți pentru 3.5% grăsime)
  • Pâine neagră – 1.69 euro (nouă ne cam ajunge 4-5 zile)
  • 1 pui de 1kg – 4.49 euro
  • 1kg carne de porc feliata, pentru grătar – 6.98 euro
  • 1l ulei – 1.29 euro
  • 1 kg de pulpe de pui – 2.54 euro
  • 800g somon congelat – 3.89 euro
  • legătură de legume pentru supă (morcov, pătrunjel, țelină, praz) – 1.49 euro
  • 1kg morcovi – 1.49 euro
  • 1kg de vinete – 2.99 euro
  • 1kg zucchini – 2.99 euro
  • 1 caserolă de ciuperci – 1.79 euro
  • 1 broccoli – 1.26 euro
  • 1kg ceapă – 1.49 euro
  • 1kg roșii – 1.59 euro
  • Salată verde – 0.79 euro
  • 1 lămâie – 0.39 euro
  • 1kg banane – 1.69 euro
  • 1 kivi – 0.39 euro
  • 1kg mere – 1.49 euro
  • Sos paste Barilla – 1.99 euro
  • Paste – de la 0.49 euro (în funcție de marcă)
  • Mozzarella – 0.55 euro (cam pentru doua porții)
  • Roșii întregi în sos – 1.25 euro
  • 2l Pepsi – 1.29 euro (+0.25 euro sticla)
  • Fusecuri asortate – 0.99 euro
  • Cutie cereale – 0.95 euro
  • 1kg înghețată – 1.99 euro
  • Eșență de rom – 0.49 euro
  • Zahăr vanilat – 0.25 euro
  • 1kg făină – 0.32 euro
  • Pizza Ristorante congelată – 1.99 euro
  • Baghetă cu unt și ierburi aromate congelată – 0.59 euro
  • 1 cutie de ceai – 1.79 euro
  • Vin Italienesc (alb, roșu, rose) – 2.59 euro

Photo credits https://www.facebook.com/Rewe

Una passegiata in Toscana

Italienii sunt niște artiști. În a nu face nimic, în a savura un panino cu un pahar de vin și bineînțeles în plimbări. Au și un cuvânt care să descrie întocmai arta plimbării și a gătelii de duminică pentru o tură de centru vechi.

Așa l-am luat și eu pe frate-miu, într-o passegiata prin Toscana. Un city-break nemeritat pentru Toscana, pentru care e păcat să nu-ți aloci măcar o săptămână. Dar și 5 zile prin Pisa, Lucca, Florența și Livorno sunt suficiente cât să-ți deschidă pofta de cerul toscan și să rămână în familie ca punct de referință și de comparație cu alte vacanțe sau destinații.

Am aterizat în Pisa

Din 2013 de când am fost noi, orarul de zbor WIZZ a rămas la fel. Zbori liniștit la prânz, cât să nu te trezești nu noaptea-n cap și să aterizezi după-amiaza în plină forfotă. Un hotel mai bine poziționat ca Ariston nici nu cred că puteam găsi – deschideai obloanele și vedeai Turnul, în 5 minute ajungeai în Centrul Vechi sau în 10 minute la gară. În cele 2 zile dedicate oașului, l-am luat ușor la pas și ne-am petrecut timpul și în alte zone decât Piazza dei Miracoli sau în preajma turnului. Am descoperit un oraș, un italiano vero. Am mâncat cea mai bună pizza alături de localnici la Bagni di Nerone, am băut prosecco și am savurat o înghețată pe o bordură din centru sau am gustat căpșuni pe iarba de sub turn. Am intrat în librării, am vorbit franceză într-un anticariat și bineînțeles am făcut poze susținând turnul, ca toți ceilalți. Pisa e mult mai mult decât Turnul Înclinat. E o boemă. Te îmbie s-o iei la pas pe străduțele înguste din centrul vechi, să ai rabdare cu ea, s-o întrebi de vorbă și s-o părăsești cu promisiunea unei revederi.

Spre Florența cu trenul

Sâmbăta dimineața, în mai puțin de-o oră am ajuns în Florența, centrul de greutate al regiunii. Nemeritat i-am dedicat doar o zi, când orașul în sine poate fi subiectul principal al unei călătorii. Ne-am învârtit în jurul Domului, încercând în zadar să ne dăm seama de dimensiuni, am admirat o replică a lui David în toată goliciunea din fața galeriilor Uffizi, am traversat orașul pe Ponte Vecchio, ne-am tras sufletul și am mâncat sandvișuri în fața Palatului Pitti și am petrecute niște ore în camerele și grădinile din palazzo. Am plecat cu regretul că n-am avut inspirația să lăsăm Florența să se arate și dincolo de centrul prea bine cunoscut.

Surpriza Lucca

Cu ghidul în mână am plecat a treia zi de Toscana spre un oraș descris într-o jumătate de pagină. Și ce surpriză am avut. Am descoperit un oraș cu o piață centrală a Amfiteatrului luminoasă, chiar și amenințată de nori, în jurul căreia gravitează întreaga micuță așezare, cu străduțe înguste, cu turiști lăsați în voia pașilor și localnici zgomotoși, cu pasticceria demențială și paste cu busuioc proaspăt nemaipomenite la colț de stradă, sau cu anticari care-și scoseseră cele mai alese mărfurile la ceas de duminică. Și nici măcar nu i-am purtat pică pentru amenda luată că n-am știut să compostăm biletele înainte de să urcăm în tren. Așadar, nu faceți ca noi. Compostați. Noroc că eram turiști, pentru localnici amenda era dublă.

 

Prea mult Livorno

Pentru că am vrut să stăm în zona Pisa, Livorno a fost ultimul oraș din itinerariu. În afară de portul cu iahturi scumpe, am fi putut foarte bine să-l sărim de pe listă. Livorno nu e iese cu nimic în evidență poate și de asta părea așa de pustiu într-o zi călduroasă de primvără.

Toscana înseamnă atât de mult, încât un tur de forță de câteva zile i-ar face o mare nedreptate. Au mai râmas atâtea de descoperit: Siena, Cinque Terre cu ale lui sate în trepte, Bologna, San Gimignano, sau chiar drumurile cu bicicleta pe dealurile cu viță de vie, morazzela cu busuioc și ulei de măsline și pâine făcută în casă de una nonna.

Nu rămâne decât să spun A-rrivederci!

Photo credit cover https://www.facebook.com/pisa.ce?fref=ts