Imigrantule, Germania te vrea integrat

Am ajuns aici cu un bagaj minim de cunoștinte de limbă germană. Cât să știu cum mă cheamă, de unde vin și unde locuiesc. Evident că primul pas a fost să continui să învăț limba. De Institutul Goethe nu mă puteam atinge. Așa am ajuns la VHS – Volkshochschule, un fel de școală pentru oameni mari. Pe lângă cursurile de limbă (engleză, franceză, chineză, spaniolă și germană pentru străini), au și cursuri de reprofilare profesională.

Sistemul e foarte simplu. Te duci acolo, cu minim jumătate de oră față de intervalul orar afișat (pentru că este o școala foarte populară și nu pot vedea decât vreo 50 de persoane de zi), ești trecut pe o listă și primești un bon de ordine. Profesorul care face lista te întreabă ce dorești de la ei. Dacă răspunsul tău e că vrei să înveți germană și dorești să o faci mai ieftin, o să-ți dea o hârtie de completat pe care s-o trimiți la Biroul de Emigrări prin care soliciți să faci cursul de integrare.

Ce înseamnă curs de integrare? E un curs cu nimic diferit față de cel normal de limbă, dar pentru care vei ajunge să plătești cu 60% mai puțin, adica 120 de euro. Restul e acoperit de Biroul de Emigrări. Reducerea este valabilă până ajungi la nivelul B1, câte 100 de ore pentru fiecare nivel intermediar. Eu am început de la A1.2. Am intrat deja în modulul A2.1. La finalul cursului, va exista un examen de limbă pe care ești cam nevoit să-l treci. După fiecare modul dus la bun sfârșit, vei primi și un atestat de la VHS. Nu știu cât de recunoscut e, dar rău clar nu poate face.

În funcție de preferințe, poți merge la cursuri dimineața sau seara, de 4 ori pe săptămână, de 3 ori sau chiar de 5 ori pe săptămână, câte 3 ore pe zi. După nivelul B1, poți continua să faci cursuri, dar le vei plăti integral.

De la Biroul de Emigrări – BAMF primești prin poștă o hârtie prin care îți aprobă cererea, cu care te duci din nou la VHS să dai testul de plasare și să-ți spună când ai putea să începi cursurile.

Primul modul de curs

Mie întotdeauna mi-a plăcut la școală. Eram foarte conștiincioasă, îmi făceam temele, învățam. N-am excelat niciodată, dar măcar încercam și mă chinuiam. La școală ca om mare e deja diferit. Unele lucruri le înțelegi mai repede, pe altele mai greu. Ai tendința să uiți mai repede, dar pe de altă parte, eu cel puțin, sunt mai determinată. Toți la curs avem o oarecare determinare să învățăm germană. De asta venim la curs. Suntem de peste tot: Italia, Bosnia, Croația, Bulgaria, India, România, Moldova sau Siria. Cel mai tânăr e Antonio, student la Arhiectură aici în Frankfurt. Doamna Dima e din București, iar ultimii 7 ani a fost casieră în Italia. Acum încearcă să-și găsească un loc aici. Ion e din Moldova. Vorbește binișor chiar dacă face greșeli. Tsvetomir, un bulgar viitor tătic vorbește cu lejeritate în germană. E nevoit s-o vorbească cu șeful lui care nu știe decât germană și spaniolă. Cu Josipa din Bosnia sunt mereu într-o competiție prietenească, care din noi are mai puține greșeli la vreun test. Mirko are peste 50 de ani. Fața lui transmite că îi e greu. Se plânge că nu prea are timp să învețe acasă, dar nu se lasă. Încearcă, ce chinuie….și până la urmă o să-i iasă. Marion e mândră de proveniența ei, dar orice ar face nu reușește să scape de accentul american. Iar Sheetal stă lângă mine la fiecare curs, ne ajutăm, ne mai consultăm, facem echipă la exercițiile de grup. A învățat noțiunile de bază de pe Babbel.com. Tamim venit din Siria se simte foarte singur. Știe că aici îi va fi mai bine, dar îi lipsește familia de acasă.

Cele două profe vor fi cu noi până la final. Încă 4 module de câte 100 de oră. Mira, bulgăroică de naționalitate, mai soft și cu un accent mai ușor de înțeles și Annette, o nemțoaică adevărată, profesoară și de franceză și spaniolă, care ne ceartă de fiecare dată că nu ne facem temele. Bineînțeles că încă de la prima oră ne-au vorbit în germană. Pe ici pe colo mai dădeau câte-o explicație în engleză. Și nouă la început ne era ușor să vorbim între noi în engleză, dar după o lună jumate am ajuns să ne încurajăm să o dăm pe germană, cu greșeli cu tot. Pe deasupra mai sunt dintre noi care nu știu engleză, așa că de voie de nevoie, vorbim în germană. Atât cât ne pricepem.

Primul modul s-a încheiat cu un picnic pe malul râului unde am mai povestit una alta, în engleză, în germană. Cum știa fiecare și cu profa corectându-ne acolo unde era cazul. În modulul actual n-am rămas în aceeași formulă. Robert, americanul din Baltimore a promis că atunci când o să i se mărească salariul o să-l continue, iar Sotiris cipriotul profesor de chimie și cu nevastă bancheră revine la cursuri în septembrie. Dar avem alți colegi, Jessica din Nicaragua, Victor din Spania, Mitko din Macedonia sau Smaranda, bucovineancă de-a noastră. O sa fim la școală până la jumătatea lui iulie.

După vacanța de vară, înapoi la studiu din 8 septembrie.

 

Zilele culturii române în Frankfurt

Printr-o minune (că prea bine promovat nu e) am aflat despre isprava ICR Berlin în Frankfurt. În week-end-ul 26-28 iunie vor fi organizate câteva evenimente dedicate culturii române, cam cât să ne facă dor de țară.

Vineri, 26 iunie, la ora 18:00 are loc deschiderea evenimentului și vernisajul expoziției „Și Ieri a fost Azi” – dedicată picturii contemporane românești. Adresa: Ausstellungshalle 1A, Schulstraße 1A, 60594, Frankfurt.

Sâmbătă, 27 iunie are loc vernisajul expoziției „Untamed Skin”, creații vestimentare inspirate din ia românească. Adresa: Braubach Five, Braubachstraße, 60311, Frankfurt, iar de la ora 20:00 traducătorul Roland Erb va citi din Jurnalul lui Mihail SebastianAdresa: Hessisches Literaturforum, Waldschmidtstraße 4, 60316 Frankfurt.

Ziua de duminică, 28 iunie e dedicată filmului și dansului. De la ora 15:30 la Mal Seh’n Kino  va fi proiectat mult premiatul documentar Toto și surorile lui. Documentarul spune povestea lui Totonel, un puști de 10 ani care locuiește în Ferentari alături de cele două surori mai mari. De la ora 20:00 la Gallus Theater va fi pusă în scenă piesa de dans contemporan Zic Zac iar la final, în foaier party time cu DJ Live Sets.

Pe lista de evenimente mai e inclus și un film românesc despre care ICR nu specifică nimic.

Detalii și agenda pe larg: http://www.icr.ro/berlin/zilele-culturii-romane-la-frankfurt/zilele-culturii-romane-la-frankfurt-1.html

N-aș zice că mă încântă foarte tare agenda evenimentului. Cu puțin mai mult efort sunt sigură că se puteau face mai multe și mai interesante cât să atragă un public cât mai numeros. De promovarea inexistentă nici nu mai vorbesc. Dar…fiind primul eveniment organizat în Hesse, le pot oferi circumstanțe atenuante.

Cum să călătorești ieftin prin Germania

Nemții sunt renumiți pentru autostrăzile de 4 benzi pe sens și libertatea de a circula fără limită de viteză. Au aproape 13.000 de km de Autobahn. În același timp, sunt renumiți și pentru rețeaua feroviară și a lor DB (Deutsche Bahn). E clar că dacă ai de ales să călătorești prin țară, mașina e ce mai bună opțiune. Dar dacă n-ai mașină ce faci?

Datorită colegei de la cursul de germană, Sheetal, o indiancă mică de înlățime, software developer de meserie, am aflat despre FlixBus.de. O companie de transport care conectează toate Germania și ajunge chiar și dincolo de granițe. Când trenul e costisitor, și în cele mai multe cazuri chiar e, autocarele FlixBus sunt cea mai bună variantă. Pentru un drum de 1h, Frankfurt – Heidelberg am plătit 15 euro (dus-întors), în timp ce trenul ar fi fost 50 euro.

Un drum cu autocarul se poate dovedi super convenabil în special dacă ajungi în Germania cu un zbor low cost din București, în orașe mai puțin turistice. Ar fi și păcat să nu profiți.

Exemple:

Nuremberg – Heidelberg 22 euro (dus-întors)

Nuremberg – Frankfurt 22 euro (dus-întors)

Nuremberg – Munchen 10 euro (dus-întors)

Stuttgart – Karslruhe 10 euro (dus-întors)

Dortmund – Frankfurt 30 de euro (dus-întors)

Dortmund – Koln 10 euro (dus-întors)

și chiar

Dortmund – Amsterdam 30 euro (dus-întors)

Rezervările se pot face online pe FlixBus.de și plata prin PayPal. Punctele de plecare și sosire sunt în gările mari ale orașelor. Autocarele sunt moderne, dotate cu aer condiționat, seviciu la bord contra cost. Poți cumpăra sandvișuri, biscuiți, suc sau apă. Le-aș compara cu un zbor low cost pe roți. Pentru o persoană scundă ai suficient loc la picioare, iar pentru cei mai înalți recomand locul de la culoar. Și nu uita să-ți activezi cheia de internet gratuit. Așa un drum de 4-5 ore o să treacă mult mai ușor.

Și cel mai important, poți merge liniștit la toaleta fără să aștepți următoarea oprire la benzinărie.

 

Cover photo credits: https://www.facebook.com/FlixBus