Month: <span>February 2018</span>

Lufthansa Surprise: intai platesti si abia apoi afli unde pleci

Mereu mi-au placut surprizele (alea placute mai mult, evident) si preturile mici la bilete de avion. Si asa am aflat noi ca Lufthansa le-ar putea combina pe amandoua, intr-o destinatie supriza, valabila din pacate doar din Frankfurt sau Munchen. E o varianta taman buna pentru week-end-ul prelungit de la sfarsit de martie de Pastele Catolic. Ma manca un pic tastatura sa iau ceva, daca de abia reusesisem s-o conving pe mama sa vina in vizita, asa ca o lasam pe alta data.

Ce inseamna Lufthansa Surprise?

Intai platesti si abia apoi afli destinatia surpriza de calatorie. Poti alege destinatii in functie de anumite tematici de calatorie (Go East, Natura, Bromace, Shopping, Party, Romantic etc), selectezi datele, platesti si apoi iti vine mailul cu numele destinatiei, ca sa-ti dea ocazia sa-ti iei si cazarea. Eu as fi mers chiar mai departe, sa fi aflat unde pleci abia in aeroport. Asta chiar ar fi fost cool. Faza cea mai cea la Lufthansa Surprise e ca biletele sunt super ieftine, pornesc de la 69 de euro (dus-intors) si cresc pana la 99 de euro. Poti ajunge in destinatii super populare ca Lisabona, Amsterdam, Londra, Milano, dar si unele care probabil nu sunt cap de lista: Riga, Tallin, Gotheburg, Sofia sau Zurich. Fiecare tematica de calatorie include o lista de destinatii unele mai atragatoare, altele mai putin. Cu cat incepi sa debifezi unde n-ai vrea, incep si biletele sa creasca un pic, dar nu dramatic.

Pe incercate, am dat anul trecut in plina vara 89 de euro pe bilete pentru Tallin, in timp ce individual biletele ar fi fost in jur de 300 de euro. Am ales atunci “Going East”, ar fi putut fi Riga, Villnius sau Tallin si a fost sa fie Estonia.

Sistemul asta e perfect de incercat ceva noua cand ai cateva zile la dispozitie si un chef de o mica aventura. Incerci?

Bucket list_updatable.exe

Mereu mi-a placut sa visez. Cu ochii inchisi, cu ochii deschisi, ziua sau noaptea, acasa, la scoala, in metrou, pe strada. Venita in Bucuresti la scoala, am descoperit librariile. Pe vremea aia erau o combinatie de locuri magice care aveau manuale, carti, dar absolut fascinante pentru mine erau tot felul de articole de papetarie. Cand veneam de la scoala, aproape in fiecare zi ma abateam de la mica librarie de la Coloane doar ca sa stau sa ma uit la pixuri, creioane, stilouri si tot felul de hartii colorate, mai subtiri, mai groase, mai mari, mai mici. Inainte sa inceapa scola imi faceam mereu liste cu ce mi-as dori pentru fiecare materie. Si cum era perioada de tranzitie, ajungeam sa am poate doar la jumate din ce-mi doream, dar toate imi erau asa dragi, de noi, ca imediat ca incepeam sa scriu in ele nu-mi mai placeau. Eram ordonata doar la prima pagina, dupa…nici eu nu-mi mai intelegeam scrisul (asta se intampla oricum si acum).

Cu timpul visele au luat alta forma. Nu mai visez la librarii (eh, pe naiba, evident ca vreau in continuare sa am o librarie), acum visez SI la locuri fastastice care sa ma lase fare cuvinte, la experiente memorabile.

In ordine aleatorie, asta e ce mi-as dori sa fac in urmatorii ani:

Sa locuiesc cateva luni/un an in Paris
Sa vad cel putin o tara de pe fiecare continent
Sa merg cateva saptamani intr-o tabara de limba italiana, in Italia
Sa fac un curs de machiaj
Sa reiau franceza
Sa invat o noua limba straina (cap de lista spaniola si italiana)
Sa merg intr-o croaziera
Sa urc pana la base camp pe Himalaya
Sa zbor cu balonul
Sa merg intr-un safari
Sa merg cu barca pe Amazon
Sa ajung pe o insula/arhipelag paradis (cap de lista Polinezia Franceza)
Sa iau in brate un pinguin
Sa experiementez imponderabilitatea
Sa conduc
Sa invat coregrafia din Dirty Dancing
Sa mananc in cel mai bun restaurant din lume
Sa petrec un week-end in cel mai scump si luxos hotel din lume
Sa merg la un concert Backstreet Boys
Sa fac ceva important
Sa castig un premiu, orice premiu
Sa merg la o gala
Sa invat sa lucrez la masina de cusut
Sa scriu o carte
Sa cunosc pe cineva faimos si sa nu ma pierd cu firea
Sa alerg un maraton
Sa ma inscriu la un sport de echipa (cap de lista echipa de badminton a institutiei)
Sa slabesc 10 kg
Sa fiu intr-o sedinta foto ca de revista

Lista e inca deschisa. Dar as vrea sa ma intorc la ea peste niste luni/ani, sa adaug sau sa tai ce deja mi-a gadilat sufletul si mi-a bucurat inima.

Sunt egoista, toate sunt la persoana I, dar asta nu inseamna ca nu mi-as dori sa le impart. Deci, care vrei sa mergi cu mine pe Himalaya?

PS.

Si pe langa astea, mai sunt acelea personale pe care le-am trait o data, dar mai vreau: sa faca mamaie gogosi sau sa-mi deseneze singurele figurine pe care le stie, cucoanele si cardul de gaste, sa ma cuibaresc pe canapea langa mama cand ne uitam la un film prost pe Pro TV, sa merg cu frate-miu intr-o excursie, sa merg cu toti ai mei de care mi-e dor sa dansam pana dimineata-n club…sa ma intorc in timp niste ani cand invatam sa fluier de la tataie.

Unde-am fost? Ce-am facut? Ce urmeaza?

Ca de cele mai multe ori, nu prea reusesc sa duc la bun sfarsit lucruri, sau in cazul de fata, sa le continui. Intervin tot felul de scuze si explicatii ca sa nu. Ca n-am timp, ca n-am inspiratie, ca nu s-a mai intamplat nimic notabil de pus pe blog.

Ultima postare e din 2016. Si totusi lumea inca ma gaseste pe google asa ca m-am hotarat sa reiau scrisul. Sa vedem cat ma tine.

Unde-am fost pana acum?

Tot aici, ascunsa in spatele unor motive inventate.

Ce-am facut in timpul asta?

Ne-am vazut de gasitul locului in Frankfurt, am calatorit, am muncit, am ras, ne-am distrat, am fost emotionati, am plans. De-ale vietii.

Ce urmeaza?

Sa-mi dedic mai mult timp scrisului. Sa-mi fac ordine in amintiri si sa incep sa le gasesc un loc in nemurirea internetului. Am facut mici modificari de layout, urmeaza si de continut. Vor fi povesti…multe povesti – din copilarie, din experientele de roman in Germania, din calatorii, despre lucruri frumoase. Cand am pornit blogul nu stiam ce vreau de la el, nici el de la mine. Am scris de plictiseala articole pe care le-am sters deja. Acum mi-l doresc un jurnal la care sa revin peste ani si sa ma ajute sa-mi reamintesc de anumite momente.

Viata in Germania o sa adune articole si experiente din tara adoptiva. Mi-au dat curaj sa continui prietenii care inainte sa vina aici m-au gasit pe google cautand informatii despre Germania.

In zona de Travel o sa povestesc despre calatoriile noastre. N-o sa fie vorba de intinerarii sau articole gen how to. De astea e plin internetul. Vor fi trairi si experiente personale.

Zona de Fine Living i-o dedic sufletului. Tulburari, emotii, anxietati, bucurii…tuturor le dau forma.

Am avut o copilarie frumoasa pe care n-am stiut s-o apreciez. Amintiri din copilarie o sa adune mometele acelea la care si acum ma gandesc cu dor. Toate ma definesc acum ca om.