Am copilarit la tara. Sau mai bine zis in primii 7 ani, am locuit la tara. Tot Universul meu era construit in jurul casei cu 4 camere, curtii cu magazia, patulul si supronul unde stateau la rece tuica, vinul si bulionul facut peste vara, grajdului in care ma intalneam in fiecare zi cu Steluta si Neagra sau cu turmele de oi si caprite, gradinii de razoare, celei cu vie si prunii care mi-au mancat zile intregi de vacanta, lacului care in fiecare vara aproape seca la ce seceta era, campului cu porumb din care nu era vara sa nu adunam fasolea, padurii in care imi petreceam zile intregi cu vacile si caprele. Pana la 7 ani singurele orase in case fusesem erau Scornicesti (da, da, e oras), Slatina si putin in Turda, o incercare esuata a alor mei sa ma civilizeze mult prea devreme.
N-am avut gasca cu care sa fac tot felul de prostii, prietenii mei erau toti vecinii pe la care uneori mancam la pranz, pentru ca la ei ciorba de fasole parea mai buna.
Pe-ai mei ii vedeam rar, doar in vacante. Dar am avut norocul sa-mi petrec anii cei mai liberi langa doi bunici care m-au crescut bine. De la tataie am invatat sa fluier si sa cos, de la mamaie sa fac mancare la tuci si sa-mi fie dragi Liviu Vasilica si toate oalele, ulecele si lingurile de lemn frumos pictate.
In astia 7 ani am invatat sa citesc ceasul pe camp dupa avioanele de pe cer, sa man o cireada de vaci sau oi, sa intorc fanul cu furca, sa folosesc sapa, lopata sau harletul, sa scot tuica sau vin din damigeana (cateodata mai aluna un pic si pe gat), sa ma bucur de orice evenimente care perturba linistea satului de la sarbatori mari, la nunti sau inmormantari, sa zic buna-ziua oricui intalneam pe drum sau sa ciupesc cozonacii proaspat scosi din cuptor, cat sa nu-si dea nimeni seama.
Timp de 12 ani, m-am intoars acasa in fiecare an, pe ceas, pe 16 iunie si stateam pana pe 14 septembrie, dar mereu mi se parea ca vacantele mele erau lipsite de aventura, fata de toti colegii mei care-si petreceau verile cu prietenii de la bloc, la munte sau la mare sau la tot felul de cursuri simandicoase.
Abia tarziu am realizat cat de norocoasa am fost. Dar nu mi-a luat mult sa-mi recunosc ca acolo, intr-un sat neinsemnat din Olt, e locul meu de acasa unde ca prin magie imediat ce intru pe poarta devin copil.
