I was blind, but now I can see. Am inceput terapia in 2018. De la sedinte saptamanale, la sedinte la cateva luni, prin sali de sedinta, in dormitor, in bucatarie, pe casa scarii la birou, sau la ea in cabinet de fiecare daca cand veneam in Bucuresti.
La fiecare sedinta aflu lucruri noi, despre lume, despre mine. Dar sunt cateva care raman de capatai.
- Regula celor 30 de secunde. Ai luat o decizie? In perioada critica de dupa, nu lua decizii ce nu pot fi puse in practica in 30 de secunde. Vrei sa-ti cumperi un croissant. Reusesti in 30 de secunde, daca nu e coada. Te gandesti sa te intorci de unde ai plecat? Daca nu esti Flash, asta n-o poti face in 30 de secunde. Aparent, chiar nu sunt Flash.
- Lasa totul sa treaca prin tine. In special atunci cand ti-e cel mai putin bine. Cand iti vine sa plangi….plangi. Cand te simti singur(a)…simte-te singur(a). Cand ti-e dor, lasa sa-ti fie dor. Pana la urma totul trece. Promit! Uneori poate sa dureze mai putin, alteori mai mult. Cu cat incerci sa schimbi starea in care esti, cu atat te afunzi si mai mult. Nu trebuie sa rezolv(i) totul mereu. Da, ceva nu e in regula…dar maine va fi. Hai mai bine mai ia o bucatica de ciocolata.
- Fapte nu vorbe. Vorbim mult, promitem mult. Dar cat de mult chiar si credem ce spunem sau ni se spune? Adevarul adevarat e ala pe care il scoti la iveala facand si nu doar vorbind. Cand pleaca week-end de week-end, dar iti spune ca te iubeste si cat de importanta esti pentru el, cat de naiva sa fii? Am fost destul de naiva.
- Sufletul meu, gradina mea. Asa cum ai grija de o gradina sa infloreasca, sa nu fie napadita de buruieni, asa sa ai grija si de sufletul tau. Ajuta-l sa infloreasca, tine-l departe de pradatori. Da-i soare, apa, lumina, afectiune, curata-l din cand in cand de buruieni.
- Creaza-ti mecanisme de aparare. Cand ti se intampla ceva ce te arunca direct la pamant, ce te ajuta sa te ridici? Poate fi partenerul de “dans” langa care-ti ineci adevarul, familia care-ti spune “noi suntem alaturi de tine orice-ar fi”, fratele care-ti scrie ca o sa treaca, terapeuta care-ti aduce aminte ca esti totusi puternica, prietenii care nu te lasa sa cazi si mai presus de toate….tu.
- Continua sa te misti. Atata vreme cat inca te misti si esti inca pe saltea, n-ai pierdut batalia. Merg(i) la balet, la sala, citesc(te), scriu(e), rupe Netflixul in doua in fiecare week-end, fa(c) clatite, picteaza, caut(a), lasa-te cautat(a).
- Punctul tau de prijin, esti chiar tu. Daca e doar un punct, de ce e al naibii de greu de gasit?! Poate fix de-asta, ca e atat de mic. La naiba! Punctul meu de sprijin sunt eu. Yeah, right! Eu inteleg teoria, mai greu cu practica. Inca n-am ajuns in punctul in care sa-mi umflu pieptul si sa-mi zic, da fata, putem, suntem puternice. Dar nici locului n-am stat…doar ca dureaza un pic mai mult.
- Sunt asa cum sunt. Accepta-ma(te). N-ai sa ma vezi pisicoasa, n-ai sa ma vezi neajutorata si nici clasica damsel-in-distress. Ai sa ma vezi nerabdatoare, hotarata, zgmotoasa, gata prea usor sa preia initiativa, cu genunchii juliti de la cazaturi, dar mereu in picioare, gata pentru urmatorul pas.
