De aici am pornit, de la 0-0. Și fiecare din noi ne jucăm șansele la fiecare întâlnire. Mai e ceva până să ajungem la un rezultat echitabil. Deocamdată, Germana îmi servește numai ași, din când în când îmi mai câștig și eu câte un serviciu.
De unde apuci o limbă străină, când deja ai cam terminat cu școlile?
De la research! Afli, te documentezi, întrebi și la final alegi.
Indiferent de limbă, prima variantă o reprezintă centrele care cu asta se ocupă, să te învețe limbi străine. Pentru germană, din toate căutările făcute, prețurile au părut similare. Însă, probabil aș fi mers pe Centrul de limbi străine Ariel. De ce? Pentru că am avut o experiență foarte bună cu ei la modulul de limbă italiană, începători. Și în plus de asta, cursurile se țin în cadrul Facultății de Limbi Străine. Aș vrea să cred ca toți profii sunt la fel de mișto ca profa pe care am avut-o la italiană.
Institutele. Avem British Council, Institut Français, Institutul Italian și ajungem și la Goethe. Prețurile mi s-au părut foarte mari. Later edit: prețurile sunt la fel de mari și în Germania, în altă monedă, ce-i drept.
Asta pentru că limba e atât de grea? Dintre toate enumerate mai sus, institutul care are prețurile cele mai pământești e cel italian. Și British Council și cel Francez sunt destul de scumpe. Și aici am avut șansa să încerc Institutul Francez. Profi foarte buni, unul chiar nativ francez din Maroc, lecții interactive și fun. Aici vine o bila gri. La școală, am învățat altfel, temeinic, cu fișe cu regulile de gramatică, cu terminații tot repetate. La un institut cursurile sunt mult mai light. Gramatica nu se explică, ci te lasă pe tine să-ți dai seama cum se formează un timp compus și se pune accent pe foarte multă conversație la oră. Un curs de genul pare mai potrivit când ai trecut măcar de nivelul A1.
O variantă ok ca pret mi s-a părut și Casa Schiller, însă nu mă avantaja programul. O grupă începea cursul imediat ce se completa, fără să știi exact când.
Așa că am ales….meditațiile. În plus, față de același manual după care aș fi făcut probabil și la Goethe am înțeles niște reguli de gramatică, mi-am făcut nesperatele fișe de cum se acordă articolul la Acuzativ și Dativ, care încă nu mi-au devenit cei mai intimi prieteni, dar am și rezolvat exerciții în care am avut să desenez o masă ca să arăt că știu ce înseamnă Tisch:)
Indiferent de metoda aleasă, să începi să înveți o limbă străină când ai cam terminat cu școlile, devine o aventură. Începi entuziast, te bucuri când recunoști în filme cuvinte, pui întrebări ești mai curios, dar te mai apucă și panica când compari cu celelate limbi pe care le cunoști deja și-ti dai seama că merge destul de greu. Important e să nu renunți, să alegi cea mai bună metodă și să-i dai bătaie. Când am fost a doua oară în Frankfurt în toamnă, am putut în aeroport că vorbesc „ein bisschen” limba germană sau să-i spun taximetristiului adresa cu tot cu Straße.
Am plecat în bagaj cu Germana nivel A1 cât să mă înscriu aici la cursuri de integrare la nivelul următor și cât să am conversații minimale la supermarket, la diferite instituții sau pe stradă.
