Mereu mi-a placut la scoala. Atat de mult incat abia asteptam sa se termine vacanta de vara si sa ma intorc in clasa (asta si poate pentru ca mereu mi se parea ca vacantele mele la tara erau plictisitoare).
Asa se face ca mereu vedeam luna septembrie ca un nou inceput. Ca atunci cand incepi o pagina noua in caiet, cand ai grija sa tragi linia perfect dreapta, cand te dai un pic pe spate si-ti admiri primul rand, inceput cu aliniat, cand ai grija sa scrii cel mai ordonat…dar doar pe prima pagina ca de la a doua nu mai tii cont de nimic si nu vrei decat sa apuci sa scrii repede dupa dictare.
Si sentimentul de nou inceput se pastreza si acum. Si daca mai vine peste un pic de curatenie sufleteasca, apai e clar ca nu poate decat sa fie un inceput nou.
Si ce-ar presupune un nou inceput? Fiecare cum si-l vrea. Inceputul asta de mijloc de an mi-l doresc mai linistit, mai calm, cu mai multa introspectie, cu mai mult curaj sa pun da, dar si nu, sa nu-mi mai inec dorintele, sa am mai multa incredere in ce-mi doresc si sa am rabdare. Rabdare cu mine, rabdare cu trairile mele, rabdare cu cei din jur, rabdare cu trairile lor.
A si-mi mai doresc sa ma tin naibilui de scris.
