Anno domini 2009. Anul primelor schimbări. Prima călătorie pe banii mei, bine și un pic pe-ai mamei. Primul Paris. Al doilea zbor cu avionul și primul cu Wizz Air. Al doilea loc de muncă. Primul contact cu aviația.
Luni 10 august. Cu o seara înainte aterizasem pe Băneasa, încă amețită de aerul parizian. La ora 8:00 luam metroul spre Pipera. Cu bomboane în geantă și cu emoții în buzunar. Mă aștepta un birou curat să-l umplu cu hârtii, notițe și bilețele. Și am făcut cunoștință cu tot ce avea să-mi umple cei mai frumoși ani profesionali. Rută vs. cursă vs. zbor vs. destinație. Bază vs. aeroport. Aeronavă și nu avion. A320 cu 180 de locuri. Echipaj de cabină, mai rar stewardesa sau steward. Comandant și first officer.
Începutul a fost greu. Când suna telefonul primul gând care-mi trecea prin cap era de fiecare dată: „Ce s-a întâmplat?”. Dar, odată cu trecerea timpului am devenit cei mai buni prieteni. Am anunțat noi rute, am deschis noi aeroporturi, am anunțat noi baze, ne-am plimbat împreună la Londra, Tel Aviv, Veneția, Dortmund, Roma, Milano, Budapesta și am trecut cu bine și prin crize: păsări la motor, nașteri la bord sau singura aterizare de urgență efectuată magistral de echipajul italiano-cipriot.
6 ani mai târziu intrăm împreună într-o nouă etapă.
Fiecare pe drumul lui, eu aici, ei la nivel european. În livery nou, tot rozaliu dar cu albastru cobalt care să atragă atenția, uniforme redesenate pentru însoțitorii de bord, cu noi servicii și beneficii pentru pasageri – locuri alocate, o clasă tarifară încât să călătorești ieftin like a boss, un nou tip de aeronave pe linia de livrare de la Toulouse. Și noi planuri de extindere și dezvoltare.
Cu siguranță ne vom mai întâlni…în zbor!
Photo credits: Teo Ștefan, Aeronews.ro
https://www.facebook.com/Aeronews.ro
