Tag: Goethe

Noaptea Muzeelor….până la ora 02:00

E clar că nemții nu sunt fanii nopților pierdute. Am aflat asta chiar de Revelion când majoritatea cârciumilor afișau un program fix de petrecere, care de cele mai multe ori se încheia la 02:00. Dar sunt super extaziați de Noaptea Muzeelor. Chiar dacă sâmbătă, 25 aprilie…totul se petrece într-un interval bine definit 19:00 – 02:00, cu mici excepții când unele muzee și galerii se închid la 00:00. Și eu îmi aduc aminte când în primul an de Noaptea Muzeelor în București am fost la Antipa la ora 04:00 și m-am întors acasă cu metroul.

Ce e interesant la Nacht der Museen?

  • Taxa de 14 euro de persoană. Ai acces la toate muzeele și galeriile incluse în program și transport gratuit între ele pe uscat și pe apă.
  • Sunt mobilizate 4 linii care leagă toate zonele de interes din Frankfurt, zona aeroportului dar și din Offenbach și un shuttle boat.*Frankfurt în sine e foarte mic, pentru că cei mai mulți preferă să locuiască în orașele satelit cum e și Offenbach, foarte bine conectate de tren. În Offenbach locuiește cea mai mare comunitate de români din Frankfurt.
  • Acces la Zoo când noaptea unde se pregătește o instalație specială de lumini.
  • Muzeul Eintracht Frankfurt. Cică stadionul are 90 de ani și sărbătorește cu un wurst și un pahar de sampanie.
  • Că tot se află pe agenda internațională, la Centrul Educațional Anne Frank se va discuta despre genocidul armenilor.
  • Goethe va fi bucuros de oaspeți la el acasă.
  • Acces în Japan Tower, din zona de business a centrului. Unul din sediile ECB.
  • La Muzeul Comunicațiilor Darth Vader va fi gazda surpriză.
  • Fiecare locație are și ceva special pregătit. Unii oferă bufet cu specialități armene, alții pahare de șampanie, dulciuri și cocteiluri în grădină. Asta spre deosebire de buluceala, țipetele și nervii de la Noaptea Muzeelor din București.
  • Nenumărate reprezentații de teatru, muzică și lectură în aer liber.

Pe listă sunt incluse cele mai importante muzee: Städel Museum, Muzeul de Istorie, de Istorie Naturala, al Evreilor, al Comunicațiilor, de Arheologie, de Arhitectura, de Fotografie, al Crimelor sau al Experimentelor. Numai vreme bună să fie că se anunță un week-end ploios.

Later edit: una din profele de cursul de integrare de abia așteaptă sâmbăta. Păcat că i-am stricat bucuria când i-am zis că sunt șanse de 90% de ploaie.

Credit photo: https://www.facebook.com/nachtdermuseen.frankfurt

Lb. Germana 0 – 0 Eu

De aici am pornit, de la 0-0. Și fiecare din noi ne jucăm șansele la fiecare întâlnire. Mai e ceva până să ajungem la un rezultat echitabil. Deocamdată, Germana îmi servește numai ași, din când în când îmi mai câștig și eu câte un serviciu.

De unde apuci o limbă străină, când deja ai cam terminat cu școlile?

De la research! Afli, te documentezi, întrebi și la final alegi.

Indiferent de limbă, prima variantă o reprezintă centrele care cu asta se ocupă, să te învețe limbi străine. Pentru germană, din toate căutările făcute, prețurile au părut similare. Însă, probabil aș fi mers pe Centrul de limbi străine Ariel. De ce? Pentru că am avut o experiență foarte bună cu ei la modulul de limbă italiană, începători. Și în plus de asta, cursurile se țin în cadrul Facultății de Limbi Străine. Aș vrea să cred ca toți profii sunt la fel de mișto ca profa pe care am avut-o la italiană.

Institutele. Avem British Council, Institut Français, Institutul Italian și ajungem și la Goethe. Prețurile mi s-au părut foarte mari. Later edit: prețurile sunt la fel de mari și în Germania, în altă monedă, ce-i drept.

Asta pentru că limba e atât de grea? Dintre toate enumerate mai sus, institutul care are prețurile cele mai pământești e cel italian. Și British Council și cel Francez sunt destul de scumpe. Și aici am avut șansa să încerc Institutul Francez. Profi foarte buni, unul chiar nativ francez din Maroc, lecții interactive și fun. Aici vine o bila gri. La școală, am învățat altfel, temeinic, cu fișe cu regulile de gramatică, cu terminații tot repetate. La un institut cursurile sunt mult mai light. Gramatica nu se explică, ci te lasă pe tine să-ți dai seama cum se formează un timp compus și se pune accent pe foarte multă conversație la oră. Un curs de genul pare mai potrivit când ai trecut măcar de nivelul A1.

O variantă ok ca pret mi s-a părut și Casa Schiller, însă nu mă avantaja programul. O grupă începea cursul imediat ce se completa, fără să știi exact când.

Așa că am ales….meditațiile. În plus, față de același manual după care aș fi făcut probabil și la Goethe am înțeles niște reguli de gramatică, mi-am făcut nesperatele fișe de cum se acordă articolul la Acuzativ și Dativ, care încă nu mi-au devenit cei mai intimi prieteni, dar am și rezolvat exerciții în care am avut să desenez o masă ca să arăt că știu ce înseamnă Tisch:)

Indiferent de metoda aleasă, să începi să înveți o limbă străină când ai cam terminat cu școlile, devine o aventură. Începi entuziast, te bucuri când recunoști în filme cuvinte, pui întrebări ești mai curios, dar te mai apucă și panica când compari cu celelate limbi pe care le cunoști deja și-ti dai seama că merge destul de greu. Important e să nu renunți, să alegi cea mai bună metodă și să-i dai bătaie. Când am fost a doua oară în Frankfurt în toamnă, am putut în aeroport că vorbesc „ein bisschen” limba germană sau să-i spun taximetristiului adresa cu tot cu Straße.

Am plecat în bagaj cu Germana nivel A1 cât să mă înscriu aici la cursuri de integrare la nivelul următor și cât să am conversații minimale la supermarket, la diferite instituții sau pe stradă.