Am ajuns aici cu un bagaj minim de cunoștinte de limbă germană. Cât să știu cum mă cheamă, de unde vin și unde locuiesc. Evident că primul pas a fost să continui să învăț limba. De Institutul Goethe nu mă puteam atinge. Așa am ajuns la VHS – Volkshochschule, un fel de școală pentru oameni mari. Pe lângă cursurile de limbă (engleză, franceză, chineză, spaniolă și germană pentru străini), au și cursuri de reprofilare profesională.
Sistemul e foarte simplu. Te duci acolo, cu minim jumătate de oră față de intervalul orar afișat (pentru că este o școala foarte populară și nu pot vedea decât vreo 50 de persoane de zi), ești trecut pe o listă și primești un bon de ordine. Profesorul care face lista te întreabă ce dorești de la ei. Dacă răspunsul tău e că vrei să înveți germană și dorești să o faci mai ieftin, o să-ți dea o hârtie de completat pe care s-o trimiți la Biroul de Emigrări prin care soliciți să faci cursul de integrare.
Ce înseamnă curs de integrare? E un curs cu nimic diferit față de cel normal de limbă, dar pentru care vei ajunge să plătești cu 60% mai puțin, adica 120 de euro. Restul e acoperit de Biroul de Emigrări. Reducerea este valabilă până ajungi la nivelul B1, câte 100 de ore pentru fiecare nivel intermediar. Eu am început de la A1.2. Am intrat deja în modulul A2.1. La finalul cursului, va exista un examen de limbă pe care ești cam nevoit să-l treci. După fiecare modul dus la bun sfârșit, vei primi și un atestat de la VHS. Nu știu cât de recunoscut e, dar rău clar nu poate face.
În funcție de preferințe, poți merge la cursuri dimineața sau seara, de 4 ori pe săptămână, de 3 ori sau chiar de 5 ori pe săptămână, câte 3 ore pe zi. După nivelul B1, poți continua să faci cursuri, dar le vei plăti integral.
De la Biroul de Emigrări – BAMF primești prin poștă o hârtie prin care îți aprobă cererea, cu care te duci din nou la VHS să dai testul de plasare și să-ți spună când ai putea să începi cursurile.
Primul modul de curs
Mie întotdeauna mi-a plăcut la școală. Eram foarte conștiincioasă, îmi făceam temele, învățam. N-am excelat niciodată, dar măcar încercam și mă chinuiam. La școală ca om mare e deja diferit. Unele lucruri le înțelegi mai repede, pe altele mai greu. Ai tendința să uiți mai repede, dar pe de altă parte, eu cel puțin, sunt mai determinată. Toți la curs avem o oarecare determinare să învățăm germană. De asta venim la curs. Suntem de peste tot: Italia, Bosnia, Croația, Bulgaria, India, România, Moldova sau Siria. Cel mai tânăr e Antonio, student la Arhiectură aici în Frankfurt. Doamna Dima e din București, iar ultimii 7 ani a fost casieră în Italia. Acum încearcă să-și găsească un loc aici. Ion e din Moldova. Vorbește binișor chiar dacă face greșeli. Tsvetomir, un bulgar viitor tătic vorbește cu lejeritate în germană. E nevoit s-o vorbească cu șeful lui care nu știe decât germană și spaniolă. Cu Josipa din Bosnia sunt mereu într-o competiție prietenească, care din noi are mai puține greșeli la vreun test. Mirko are peste 50 de ani. Fața lui transmite că îi e greu. Se plânge că nu prea are timp să învețe acasă, dar nu se lasă. Încearcă, ce chinuie….și până la urmă o să-i iasă. Marion e mândră de proveniența ei, dar orice ar face nu reușește să scape de accentul american. Iar Sheetal stă lângă mine la fiecare curs, ne ajutăm, ne mai consultăm, facem echipă la exercițiile de grup. A învățat noțiunile de bază de pe Babbel.com. Tamim venit din Siria se simte foarte singur. Știe că aici îi va fi mai bine, dar îi lipsește familia de acasă.
Cele două profe vor fi cu noi până la final. Încă 4 module de câte 100 de oră. Mira, bulgăroică de naționalitate, mai soft și cu un accent mai ușor de înțeles și Annette, o nemțoaică adevărată, profesoară și de franceză și spaniolă, care ne ceartă de fiecare dată că nu ne facem temele. Bineînțeles că încă de la prima oră ne-au vorbit în germană. Pe ici pe colo mai dădeau câte-o explicație în engleză. Și nouă la început ne era ușor să vorbim între noi în engleză, dar după o lună jumate am ajuns să ne încurajăm să o dăm pe germană, cu greșeli cu tot. Pe deasupra mai sunt dintre noi care nu știu engleză, așa că de voie de nevoie, vorbim în germană. Atât cât ne pricepem.
Primul modul s-a încheiat cu un picnic pe malul râului unde am mai povestit una alta, în engleză, în germană. Cum știa fiecare și cu profa corectându-ne acolo unde era cazul. În modulul actual n-am rămas în aceeași formulă. Robert, americanul din Baltimore a promis că atunci când o să i se mărească salariul o să-l continue, iar Sotiris cipriotul profesor de chimie și cu nevastă bancheră revine la cursuri în septembrie. Dar avem alți colegi, Jessica din Nicaragua, Victor din Spania, Mitko din Macedonia sau Smaranda, bucovineancă de-a noastră. O sa fim la școală până la jumătatea lui iulie.
După vacanța de vară, înapoi la studiu din 8 septembrie.
